1845 Se naste Dimitrie Vasiliu, tatal poetului, fiu al razesului Vasile Andonie din Bogdanesti si al Paraschivei (Pachia), fiica cronicarului Mustea. Andonie va fi unul din pseudonimele poetului.

1855 Se naste la Iasi mama poetului, Zoe Langa, fiica a unui boier mijlociu parcalabul de Iasi Gheorghe Iancu Langa. Ramasa fara parinti de la 6 ani, ea va urma ca eleva interna cursurile unui pension iesean, aflandu-se in ingrijirea unei matuse.

1870 Ofiter in garda civila din Bacau, Dimitrie Vasiliu se casatoreste la 25 de ani cu Zoe Langa, de 15 ani.

1870—1881 Se nasc surorile mai mari ale poetului Maria si Ana (Aneta). Ambele vor urma scoala normala superioara din Iasi, devenind institutoare. Cel de-al treilea copil al familiei, Nicolae, se stinge in primii ani de viata. Virginia, Ecaterina (Tinca) si Elena (Lina) vor urma fie scoala profesionala, fie cursurile pensionului Camp Albert din Iasi. Ultima va functiona ca subdirectoare a scolii normale din Bacau pana la moarte, sucomband dupa disparitia poetului.

1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei  Gheorghe Vasiliu. La Oficiul de stare civila e anuntat pe data de 5.

1881—1887 Isi petrece anii copilariei la Bacau, pe strada Bacau-Piatra (azi Nicolae Balcescu). Tatal sau isi deschide intre timp un magazin de „coloniale“ si „bauturi spirtoase“.

1887 Frecventeaza gradinita de copii a sotilor Schmidt. Deprinde unele notiuni de limba germana.

1888 Este afectat de o criza de friguri palustre. De unde are loc amanarea inscrierii la scoala.

1889 Viitorul poet se intremeaza aflat in grija bunicii dinspre tata, din satul Bogdanesti.

1890 Figureaza pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german din Bacau.

1891—1894 Urmeaza cursul primar la Scoala domneasca (azi scoala nr. 1) cu invatatorul Nicolae Biberi. Premiant I in toate clasele.

1894—1898 Frecventeaza gimnaziul „Principele Ferdinand“. Obtine nota maxima la desen, caligrafie, muzica, gimnastica. Ca si Virginia, acasa ia lectii de vioara. Este disciplinat, nu suporta pedepsele. Este apreciat de colegi pentru aplicatia lui la analizele literare. Se distinge printr-o comportare camaradereasca.

De atunci dateaza prietenia cu Grigore Tabacaru, inrudit cu poetul, viitor profesor si editor de reviste. Scrie versuri din clasa a III-a gimnaziala, unele dintre care vor intra in primul sau volum, Plumb (este vorba de piesele Ploua, Rar, Sonet, Tablou de  iarna, Nevroza, Si toate). Pe langa poetii romani, clasici si contemporani (Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Vlahuta), citeste simbolistii francezi (de la Verlaine si Rolliant pana la Mallarmé) in colectia „Les hommes d’aujourd’hui“, editata de Librairie Vannier. Totodata lectureaza opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi, americani (Edgar Poe) etc.

1899 Obtine premiul I la concursul de desen artistic dupa natura de la Bcucuresti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia Si toate, exprimandu-si entuziasmul fata de volumul Excelsior al acestuia.

1900 Se prezinta la examenul de admitere la scoala militara din Iasi. Dupa un trimestru insa se retrage.
In acest an scrie poezia Plumb.

1901 Se inscrie in clasa a V-a a gimnaziului devenit liceu, din Bacau.

1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63. Se inscrie la Facultatea de drept din Bucuresti. Face cunostinta cu Al. Macedonski. Citeste la cenaclul acestuia poeziile Plumb si Note de toamna. Publica in ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pitesti versuri. In alta publicatie, a lui Cantilli, apar: Lacustra (prima versiune) si Nevroza. In „Arta“ (Iasi) vad lumina tiparului: Toamna („Rasuna din margini de targ“) si Melancolie, purtand pentru intaia oara semnatura G. Bacovia.

1904 Da publicitatii in „Arta“ poezia Moina si doua pasteluri (Adio, pica frunza – sub titlul Adio – si Buciuma toamna), o Nocturna („E-o muzica de toamna“), Alean, Amurg violet, Toamna („Clavirile plang in oras“), Trudit, Decor, Aiurea, Epitaf si Amurg (Trec corbii — ah, „Corbii“), sub titlul Corbii. Mai tipareste Singur, sub titlul Umbre triste, in revista bucuresteana „Margaritarul“.

1905 Cu toate ca i se anuleaza si anul precedent de studii din cauza unui examen pierdut, ramane in capitala, impreuna cu fratele sau Eugen, inscris intre timp si el la aceeasi Facultate de drept. Colaboreaza la „Romanul literar“, unde publica poeziile Balet si Ecou de serenada.

1906 Se intoarce la Bacau. Isi gaseste familia intr-o casa noua, din strada Liceului. Scrie Serenada muncitorului. In „Liga conservatoare“ publica poezia Rar, iar in „Romanul literar“ – Cuptor (sub titlul Iulie), Vals de toamna, Matinala, Panorama, Decembrie (sub titlul Decembrie). In acest an scrie primele poeme in proza.

1907 Se inscrie la Facultatea de drept din Iasi. Se prezinta la toate sesiunile. In afara de cursurile de specialitate audiaza prelegeri la Facultatea de filosofie. In „Romanul literar“ publica: Sonet, Pulvis, Ploua, Palind, Seara trista si Note de toamna („Tacere… e toamna in cetate…“), sub titlul Fiori.

1908 Aceeasi revista ii gazduieste Amurg, sub titlul Strigoii. In ziarul „Opinia“, an. III, nr. 1174 din 29 octombrie, I. M. Rascu, semnand Evandru, publica un articol despre lirica lui Bacovia, sub titlul Un cantaret al toamnei.

1911 Isi ia licenta in drept. La 11 noiembrie se inscrie in baroul bacauan. Dar nu va exercita avocatura. La Iasi il cunoaste personal pe I. M. Rascu. Impreuna cu Mihai Codreanu participa la o sezatoare a revistei „Versuri“ (ulterior „Versuri si proza“), in care publica poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), sub pseudonimul George Andoni.

1912 Colaboreaza la noua serie a revistei „Romanul literar“ cu Poema in oglinda, iar la „Flacara“ lui C. Banu cu Nervi de toamna („E toamna, e fosnet, e somn…“) si Amurg antic. In redactia publicatiei de pe urma ii intalneste pe Adrian Maniu, Ion Pillat, N. Davidescu. Ion Manulescu ii publica in „Insula“ poezia Spre toamna, sub titlul Nervi de toamna. Exercita functia de profesor suplinitor la scoala primara din Bacau si intr-o comuna din jurul orasului. Mai apoi devine copist la prefectura. Este avansat ajutor de contabil. In revista ieseana „Absolutio“ I. Ludo semneaza un articol intitulat Un poet al toamnei, dedicat poeziei bacoviene. Din cauza bolii poetul demisioneaza din post.

1914 Se interneaza la sanatoriul de boli nervoase al doctorului Margaritarescu din capitala. Este preocupat de tiparirea volumului Plumb. In „Seara“ publica: Nervi de toamna („La toamna, cand frunza va ingalbeni“), Nocturna („Fug ratacind in noaptea cetatii“) si  Romanta  („Cand luna e o roza de argint“). „Noua revista romana“ ii publica: Plumb de toamna, In gradina, In parc, Oh, amurguri, Plumb de iarna („Ninge secular, tacere, pare a fi bine“).

In „Ilustratiunea nationala“ apar: Serenada muncitorului (sub titlul Serenada). Publicatia „Versuri si proza“ ii gazduieste poeziile: Altfel, Fanfara (sub titlul Fanfara militara), Amurg de iarna (sub titlul Plumb de iarna) „Absolutio“: Plumb de iarna („Iarna, de-o vreme, ma duce regretul“). Catre finele anului, in vreme ce volumul Plumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bacau. Este vizitat de Al. Macedonski.

1915 Scoate, impreuna cu Ion Iordachescu, un fost coleg, functionar la prefectura din Bacau (care semna dealtfel versuri sub numele de Ion Amaru) si cu Smil Kraus, revista „Orizonturi noi“. Dar intrucat n-aveau sprijin material, publicatia dupa al treilea numar isi inceteaza existenta. Poetul publica in „Cronica Moldovei“ Nervi de primavara („Prima vara…“) si Nocturna („Stau… si moina cade, apa, glod…“) In „Facla“ apare un articol semnat de Al. Macedonski despre poezia bacoviana. „Cronica Moldovei“ de asemenea publica un alt articol despre creatia lui G. Bacovia, autorul articolului este Aurel Savela. Tot aici ii apare si poezia Mars funebru (sub titlul Interior trist).

„Revista critica“ ii publica Vae soli… (sub titlul Acum). „Noua revista romana ii tipareste: Note de toamna („Toamna-n gradina si-acorda vioara“ si Dormitand. „Flacara“ ii gazduieste in paginile ei: Note de primavara, Note de toamna („In toamna violeta, compozitori celebri“), Vobiscum si poemele in proza Amagire si Pe ganduri. Acum o cunoaste pe viitoarea sa sotie, Agafia Grigorescu. Datorita recomandarii lui C. Banu catre I.G. Duca, ministrul instructiunii publice, la 16 iunie poetul este angajat la Directia invatamantului secundar si superior din minister copist clasa a III-a. In iulie vede lumina tiparului volumul Plumb, cu un tiraj de 500 exemplare. De notat ca in acelasi an au aparut Poezii de Octavian Goga, Amagiri de Ion Pillat si Parodii originale de G. Toparceanu. Gratie faptului ca volumul apare in ajunul intrarii tarii in primul razboi mondial, momentul nu a fost favorabil pentru a fi receptat din plin de catre public rodul activitatii lirice a poetului. Autorul este mobilizat. Impreuna cu alti functionari, in octombrie este trimis sa insoteasca arhiva ministerului in refugiu la Iasi.

1916 Abia in acest an poezia bacoviana este apreciata in „Noua revista romana“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342). La rubrica „Insemnari“ citim din articolul lui N. Davidescu: „…Bacovia e, inainte de toate, sincer. Poezia lui nu tinteste niciodata un anumit efect literar; totdeauna insa ea aduce cu sine, fara sa-si dea socoteala, unul. Aceste flori cresc tocmai din lipsa de preocupatii marunte cu care Bacovia se multumeste sa se analizeze si sa-si noteze, scurt, precis, cu nervii stransi intr-o innascuta incordare, impresiile.“ Tot in acest an apare o recenzie inflacarata la volumul Plumb in „Cronica“ (in nr. II, 57, 13 martie). Autorul ei este Ion Vinea.

1918 Colaboreaza la „Literatorul“ (serie noua) cu poezia Nocturna („Nu e nimeni… ploua… plange-o cucuvaie“) si cu  poemul in proza Inzadar (cu titlul Van). „Cartea vremii“, cel de-al treilea avatar al publicatiei „Cronica Moldovei“, ii tipareste Poema finala.

1919 In aceeasi „Cartea vremii“ ii apare poezia Vant.

1920 Este desemnat sef de  birou clasa a III-a la Ministerul Muncii.

1921 Este avansat sef de birou clasa I. Din cauza unei eczeme apasatoare care il va chinui doi ani de zile este nevoit sa-si dea demisia din functie. Revista „Ideea europeana“ ii publica poezia Sange, plumb, toamna. „Cuvantul liber“ ii tipareste poezia Amurg („Pe seara, la geamuri, un nor violet si de arama“) si poemul in proza Valuri. N. Davidescu isi dezvolta ideile din articolul aparut in „Noua revista romana“ in Aspecte si directii literare, vol. I. In cea de-a doua editie a antologiei lui Ion Pillat Poezia toamnei, G. Bacovia figureaza cu poeziile: Alean, Amurg („Ca lacrimi mari de sange“), Note de toamna („Tacere… e toamna in cetate“), cu titlul Fiori, Nervi de toamna („La toamna cand frunza va ingalbeni“), Note de toamna („Toamna-n gradina si-acorda vioara“), Pastel („Buciuma toamna“), Toamna („Rasuna din margini de targ“).

1922 „Flacara“ ii tipareste poezia Plumb de iarna („Si iar… aceeasi ora de dimineata“). „Gandirea“ ii publica Frig. Tratandu-se de eczema, G. Bacovia revine la Bacau, unde afla de logodna Agathei Grigorescu cu un ofiter.

Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (editia a II-a) de Radu D. Rosetti si Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay si Calafeteanu, Bucuresti), volum care include si poezia lui G. Bacovia Nevroza.

1923 Revine la Bucuresti. Agatha Grogorescu ii promite, dupa ruperea logodnei, de a se casatori cu el, o data cu incheierea studiilor proprii. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor il decerneaza cu un premiu  de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabile creatiei poetului. Intre acestea se considera si cel al lui Cezar Petrescu, care retipareste in „Gandirea“ un amplu grupaj de poezii, insotit de o prezentare succinta, sub pseudonimul Darie.

Criticul Eugen Lovinescu considera lirica bacoviana ca „poezia cenesteziei imobile £…¤, secretiunea unui organism bolnav, dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede“ (Critice, vol. IX, Editura Ancora, Bucuresti). In „Cugetul romanesc“ poetul e prezent cu poeziile Dimineata, Gol, Nervi de toamna („Iarba de plumb si aer tare“) si trei poeme in proza: In cafeu, Ninsoare, Tarziu. La staruintele poetului Agatha Grigorescu face prima vizita la Bacau, intarin-du-si astfel angajamentul luat de a se casatori cu G. Bacovia.

1924 Poetul obtine un loc de suplinitor la catedra de desen si caligrafie a scolii comerciale de baieti din Bacau. Participa la Piatra-Neamt la o sezatoare literara,  alaturi de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Toparceanu, Ion Marin Sadoveanu. Revista „Omul liber“ prezinta poezia Serenada muncitorului, sub titlul Serenada si un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), in care se accentueaza asupra „gestului de revolta surprinzator, brutal“ al poetului contra „raului“ social.

La rugamintea profesorului Bogdan-Duica de la Facultatea de filologie din Cluj, care avea de gand sa comenteze impreuna cu studentii poezia lui G. Bacovia si sa scoata mai apoi o noua editie a acesteia, poetul expediaza, prin fratele sau Constantin, un manuscris cu piese din „trilogia“ Plumb, Scantei galbene si volumul inedit pe atunci Cu voi…Profesorul va face In adevar in anul urmator analiza liricii bacoviene la seminarul catedrei sale, insa editarea volumului nu se va intampla. Manuscrisul operelor expediate va ramane in posesia bibliotecii Facultatii de filologie din Cluj. De notat ca in acest an la Ramnicu-Sarat apare o noua editie a volumului Plumb, cu un tiraj  redus. „Cugetul romanesc“ ii publica poezia Furtuna. G. Bacovia e prezent in Antologia poetilor de azi de Ion Pillat si Perpessicius (vol. I, Editura „Cartea romaneasca“, Bucuresti) cu piesele: Altfel, Amurg de iarna, Dimineata, Fanfara militara), Furtuna, Lacustra, Nocturna („Fug ratacind in noaptea cetatii“), cu titlul Las, Scantei galbene („Vom spune ca toamna a venit… foarte trist), Plumb, Plumb de iarna („Iarna, de-o vreme, ma duce regretul“).

1925 Scoate la Bacau, impreuna cu fostul sau coleg de scoala Grigore Tabacaru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenita „Ateneul cultural“), care va aparea pana in 1928. Aici va publica pe parcursul anului poeziile Nervi de primavara („Melancolia m-a prins pe strada“), Poveste, Scantei galbene („O femeie in doliu pe strada“), Umbra si poemele in proza: Cand cad frunzele, Nuvela din trecut, Cantec tarziu. „Miscarea literara“, saptamanalul lui Liviu Rebreanu, publica un articol de Adrian Maniu, in care lirica bacoviana este prezentata drept „o poezie noua, framantata din personalitate si deznadejde, lipsita de zgura oricaror ambitii si desertaciuni. Aceeasi publicatie ii prezinta si poezia Scantei galbene („Vom spune ca toamna a venit… foarte trist“), sub titlul Pa l. Societatea scriitorilor romani acorda lui G. Bacovia cel dintai premiu al sau de poezie (in suma de 10 000 lei). Cu suma respectiva poetul isi va edita culegerea Scantei galbene.

1926 „Ateneul cultural“ ii tipareste poeziile: Balada („O noapte de sineala din vremi voievodale“), Destul, Pantofi, Psalm si poemul in proza Un visator. Functioneaza ca profesor de desen si caligrafie la scoala normala de baieti din Bacau. Un portret al poetului, executat de Tache Soroceanu, fiind expus la Salonul oficial din capitala, obtine premiul I. G. Bacovia isi editeaza la Bacau volumul Scantei galbene (tipografia „Minerva“). Agatha Grigorescu editeaza pe cheltuiala ei la Tipografia „Lupta“ din Bucuresti volumul de poeme in proza reunite sub titlul Bucati de noapte.

1927 Dupa ce-si ia licenta in litere si filosofie, ca si examenul de capacitate, Agatha Grigorescu e numita profesoara suplinitoare la catedra de limba romana a Scolii normale „Elena Doamna“ din capitala. Volumul de poeme in proza Bucati de noapte cucereste atentia si simpatia critica a lui Perpessicius care se exprima franc de doua ori pe marginea lui: Intaia oara culegerea devine obiectul central al unei „mentiuni critice“ (ulterior cuprinse in Opere, 2, Editura pentru literatura, B., p. 234–239), iar a doua oara intr-o referinta despre „Istoria literaturii romane moderne contemporane“ (IV. Evolutia prozei literare) de Eugen Lovinescu (inclusa in Opere, 3, Editura Minerva, B., 1971, p. 259).

De remarcat ca ambele „mentiuni“ reprezinta acelasi text gravat pe fundalul unor intemeiate si expresive judecati, alimentate de bunul-simt. De aici si cultul pentru stilul superlativ, pentru gradatia precisa si pentru fixarea atitudinala in timp si spatiu: „Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudine, melodrama si pantomima si, mai presus de toate, o arta a poeziei, o cizelare a frazei si periodului, atatea insusiri care fac din Bucati de noapte, in ciuda proportiilor liliputane, o realitate fundamentala“. In legatura cu volumul Scantei galbene Perpessicius releva ca simplitatea cu care „Bacovia sugereaza un peisagiu, o dezvoltare sufleteasca, o nevroza, o senzatie geologica, misterioasa prin insasi depistarea ei, ne da masura acestui mare artist (…).

O realizare de mare si subtila arta (…) a unui suflet terorizat de toate adversitatile contemporane (…), un mucenic al propriului destin implacabil“ (Opere, 2, p. 196.). „Ateneul cultural“ ii tipareste poeziile: Contrast, Ebreia, Sepulcre violate, Proza („Ploua…“), sub titlul Nevroza, Proza („Amorul hidos ca un satir“). Revista „Viata literara“ prezinta poezia in altar.  Colaboreaza la revista „Caminul nostru“, care apare la Bacau, editata fiind de doi dintre prietenii sai pre nume C. Ionescu- Olt si G. St. Cazacu, cu recenzii la cartile lor de versuri (Pro gloria Bacchi si, respectiv, Simfonii de seara, precum si la volumul intitulat Muguri cenusii de catre Agatha Grigorescu. In „Viata literara (an. II, nr. 53) este tiparit interviul De vorba cu G. Bacovia, acordat lui I. Valerian.

1928 La 28 iunie G. Bacovia se casatoreste la Bucuresti cu Agatha Grigorescu. Prima luna convietuiesc in locuinta de la Cotroceni a fratelui sau Constantin. Dupa aceea se muta intr-o mansarda mobilata. Traiul modest si inconfortabil, si mai ales vestea ca Liviu Rebreanu, in pofida eforturilor depuse, nu i-a putut obtine decat un post de copist clasa a III-a la Ministerul  Artelor, in directia condusa de Ion Minulescu, il fac sa treaca printr-o noua criza de nervi. Drept care este internat in clinica doctorului Marinescu. Criticul Pompiliu Constantinescu caracterizeaza astfel in Opere si autori (Editura Ancora, Bucuresti) poezia lui G. Bacovia: „O gangrena a universului ii otraveste si-i roade fiinta, o solitudine maniacala il impinge la un solilocviu pe muche de cutit, intre luciditate si dementa; ca si pe marii romantici, amorul si moartea il obsedeaza, dar fara patetism retoric, fara elanuri zgomotoase spre fericire si fara filosofare grandilocventa (…). Eul bacovian rasuceste un tragic, obsedant scancet… materia in dezagregare are un fel de constiinta de sine, vizibila in insusi propriul ei proces de dezatomizare“.

1929 In iunie, stabilit la Bucuresti, G. St. Cazacu editeaza, impreuna cu G. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Va publica in coloanele ei in continuare cateva pagini de proza, Cantec tarziu, poezia Cu voi… (care imprumuta numele volumului respectiv), sub titlul Vobiscum, un medalion Macedonski (Un poet al frumosului), precum si o recenzie despre versurile lui G. St. Cazacu, reeditata ulterior drept prefata la volumul acestuia, intitulat Calea Sangelui. Mihail Sebastian remarca, intr-un articol din „Revista scriitoarelor si scriitorilor romani“ (nr. 3, din luna martie), ca lirica lui G. Bacovia e „singura drama sincera pe care poezia noastra, de la Eminescu incoace, o cuprinde“. La recomandarea lui Eugen Lovinescu (care-l invitase totusi zadarnic pe poet la cenaclul sau) Editura Ancora tipareste spre finele anului, intr-un singur volum, Plumb (editia a III-a) si Scantei galbene (editia a II-a), cu un tiraj de 300 exemplare.

De notat ca tratativele de editare a volumului au fost purtate de catre sotie, Agatha  Grigorescu, careia dealtfel G. Bacovia i l-a consacrat. Cartea se bucura de o ampla rezonanta critica. Al. Philippide se pronunta pentru acordarea premiului national de poezie lui Tudor Arghezi si George Bacovia. Academia Romana il solicita sa-si prezinte candidatura la premiul sau anual de poezie, dar pe care il acorda totusi lui I. Valerian. Acesta din urma ii ia un nou interviu poetului: „Cantec tarziu“. Romanul unui poet. De vorba cu G. Bacovia pentru „Viata literara“ (an. IV, nr. 107, 13-27 aprilie). Colaboreaza la revista cu Poeme in proza (Cand cad frunzele, Nuvela din trecut, In zadar) si cu poeziile Fuga, Si ninge… (sub titlul Iarna), Nocturna („O, nu mai canta, harmonie pribeaga“).

„Curentul“ (literar si artistic) publica in patru foiletoane, Cantec tarziu. Cezar Petrescu, in cuvantul introductiv, il situeaza pe G.  Bacovia in imediata apropiere a lui Tudor Arghezi. Il jignesc insa exagerarile privind traiul mizer al „bietului poet“, care conform biografului sau M. Petroveanu, „denunta in interviul amintit insensibilitatea societatii fata de conditia artistului in genere“. Gratie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit in postul de referent la Directia Cultura poporului, de curand infiintata in Ministerul Artelor. Redacteaza texte pentru caminele culturale si o poezie ocazionala de Florii (Imn),  pe care o publica revista „Orizonturi noi“. Tot aici ii apare si poezia Liceu.

Editura revistei „Orizonturi noi“ tipareste volumul Cu voi… intr-un tiraj de 3000 exemplare. Volumul a asteptat doi ani de zile pentru a fi publicata la Editura Cartea romaneasca. De relevat ca in acest an apar de asemenea Joc secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea, Privelisti de B. Fundoianu, Strofe pentru toata lumea de Ion Minulescu. “Viata literara“ ii publica poeziile: Imn, Crize si Amurg („Trec burgheze colorate“). “Revista scriitoarelor si scriitorilor romani“ ]i prezinta poeziile Pe deal, sub titlul Tarziu, si Din urma, sub titlul Solitar. Revista „Indreptar“ ii gazduieste Pastel („Sarmanii plopi de langa moara“), sub titlul Elegie de iarna. „Tribuna literelor“ din Bacau ii prezinta poezia Renuntare, sub titlul Niciodata.

Participa la un matineu literar la Teatrul Mic, prezentat fiind asistentei de catre Ion Pillat si de catre Dimitrie Pompei, profesor la facultatea de matematici din Cluj. De asemenea ia parte la un festival de poezie de la Casa femeii, la care citeste versuri alaturi de Tudor Arghezi. Dar, invitat sa repete lectura poeziilor, poetul dispare din sala, potrivit aceluiasi M. Petroveanu. In toamna Agatha Grigorescu, consoarta poetului, devine titulara uneia din catedrele de limba si literatura romana la liceul din Bacau. In cele din urma, dupa doua luni de naveta Bucuresti-Bacau, sotii Bacovia se statornicesc la Bacau, poetul renuntand la serviciu.

1931 Se stinge din viata mama poetului. In acelasi an se naste fiul Gabriel (Briel). “Viata literara“ Ii tipareste poezia Sfarsit de toamna, sub titlul Varianta. Citeste versuri la o sezatoare a Afeneului „Nicolae Iorga“. Eugen Jebeleanu, care se afla printre ascultatori, avea sa scrie in „Rampa“ din 31 decembrie articolul Bacovia, cantaret proletar, aratandu-se profund impresionat  de creatia „acestui om marunt cu vocea vaiet si ochii abisuri“.

1932 G. Bacovia este invitat in luna februarie, impreuna cu alti scriitori ai vremii, de catre profesorul D. Caracostea, seful catedrei de istoria literaturii romane, la seminarul sau pentru a vorbi studentilor de creatia proprie. Societatea scriitorilor romani ii stabileste o pensie lunara de 1000 lei. In antologia in limba germana a poetilor romani (alcatuitor si traducator fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cu poeziile Toamna („Rasuna din margini de targ“), Amurg („Ca lacrimi mari de sange“) si Pastel („E-o muzica de toamna“).

1933 Agatha Grigorescu, in timpul vacantei de vara, construieste la Bucuresti, pe terenul propriu, locuinta familiei, care, dupa intrarea in eternitate a poetului, va deveni muzeu memorial. Familia Bacovia revine la Bucuresti, unde Agathei Grigorescu i se fagaduieste detasarea solicitata. O recidiva a bolii il face pe poet sa se intereseze pentru a treia oara, de asta data in clinica doctorului Obreja. Potrivit aceluiasi biograf si editor al operei bacoviene M.  Petroveanu, „convalescenta si-o petrece in gradina casei sale si in rare plimbari prin cartier“. “Revista scriitoarelor si scriitorilor romani“ ii prezinta poeziile Memento, sub titlul Ecou de romanta si Serenada („Poetizeaza luna“).

1934 Paul Zarifopol ii propune publicarea unei antologii lirice la Editura Fundatiei pentru literatura si arta. Volumul apare sub titlul Poezii, ingrijit si prefatat de Adrian Maniu. De notat ca in acelasi an vad lumina tiparului volumele Caietul verde (adaugit) de Ion Pillat, La pragul minunii de V. Voiculescu, Inimi sub sabii de Eugen Jebeleanu, Intoarcerea poetului la uneltele sale de Camil Baltazar. Impreuna cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul national de poezie. Raspunde la serie o de intrebari, privind includerea sa in almanahul Who’s who. De remarcat ca „numele si opera“ poetului „fusesera semnalate editurii engleze de Lucian Blaga, pe atunci atasat al tarii la Berna, pe langa Liga Natiunilor“ (M. Petroveanu). Exegetul Serban Cioculescu publica in „Adevarul“ din 23 aprilie (p. 1–2) o cronica referitoare la volumul Poezii. Iata in rezumat punctele lui de vedere fundamentate critic si exprimate plastic: „O acuitate inedita in poezia dlui Bacovia e intuirea dezagregarii (…). Desi absolut contrara transcendentei, directia  plangerii bacoviene imprumuta poemei sale in stare curata un accent sfasietor care va ramane in lirica romaneasca (…). Poetul Plumbului a fost primul emitator al unui suflet autentic, pe o singura coarda, cu vibratii adanci si joase, strecurate in versurile poetilor tineri de dupa razboi“.

1935 Poetul ofera, impreuna cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, Ionel Teodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia,  autografe la libraria Alcalay. In luna lui cuptor isi petrece concediul la mare. In „Viata literara“ figureaza cu poeziile: Trec nouri si Elegie (cu titlul Remember). Incredinteaza la rugamintea lui Adrian Maniu revistei „Muzica si poezie“ poema Seara („Ce este cerul ori ziua a trecut“), sub titlul Cantec de seara. Colaboreaza la „Revista Fundatiilor“ cu piesele Din vremuri („E frig, iarna“) si Un cantec.

1936 Vede lumina tiparului Comedii in fond, in colectia Biblioteca pentru toti (Editura Alcalay,  Bucuresti). Revista „Muzica si poezie“ ii ofera spatiu in coloanele ei pentru poeziile: Nihil… si  Gaudeamus. Iar in „Revista Fundatiilor“ figureaza cu piesele: Dies irae si Regret.

1937 In antologia Poezia romaneasca de la origine pana in zilele noastre (1673-1937) de Gh. Cardas (aparuta la Institutul de arte grafice „Tiparul universitar“, G. Bacovia este prezentat cu vestita poezie Lacustra.

1938 O alta criza face necesara spitalizarea poetului la clinica de psihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorul Tomescu. Convalescenta si-o face la vila din Bustenia a Societatii scriitorilor romani. Critica se exprima pe marginea volumului sau Comedii in fond. Iata ce scrie Vladimir Streinu in articolul G. Bacovia:  „Umanitatea ganditoare se anuleaza la acest poet in simple acte de adaptare, ca in ordinea vegetala sau, cel mai adesea, ca in fenomene de geotropism ale universului inert. Drumul sau pleaca din constiinta si, trecand prin organic, patrunde adanc in anorganic, a carui viata dreapta o traieste. Directia coboratoare catre primordialitate il obliga sa incalce limita exterioara a prabusirii sufletesti (vezi Pagini de critica literara, Editura Fundatiei pentru literatura si arta, B., 1938, p. 42-45).

“Viata romaneasca“ (nr. 8) ofera cititorilor sai un grupaj de traduceri din lirica bacoviana in limba franceza, semnate de catre Maria Holban. Agatha Grigorescu-Bacovia, desi castiga procesul intentat Ministerului Invatamantului, obtine transferul de la Bacau la Bucuresti, insa e titularizata la scoala normala de fete din Magurele-Ilfov.

1939 Poetul Mihai Beniuc semneaza un articol despre Bacovia in „Tara noua“ (an. I, nr. 26, 12 noiembrie). Fixat in descendenta lui M. Eminescu, autorul e configurat mai cu seama in latura sociala a liricii sale. Al. Piru, intr-un articol din „Jurnalul literar“ (an. I, nr. 27, 3 iulie, p. 3) „circumscrie punctele de contact si diferentele dintre Bacovia, Rolliant si simbolism in general“ (M. Petroveanu).

1940 Societatea scriitorilor romani majoreaza pensia poetului de la 1000 la 2000 lei lunar.

1941 Vede lumina tiparului fundamentala si enciclopedica lucrare a lui G. Calinescu Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Poezia lui G. Bacovia este considerata estetic ca un document al „manierismului patetic“. Pictorul Coman Ardeleanu executa doua portrete ale poetului: unul in ulei si altul in pastel.

1942 Editura Fundatiilor pentru literatura incheie un contract cu G. Bacovia in vederea tiparirii unui volum de Opere in colectia  editiilor definitive. Agatha Grigorescu este titularizata la Liceul „Domnita Ileana“ din capitala. Critica literara continua sa analizeze creatia poetului. Serban Cioculescu mentioneaza in ale sale Aspectele lirice contemporane (Casa scoalelor, B.,): „Dar se mai poate vorbi de un Bacovia al provinciei, cand majoritatea poemelor se inalta peste amanuntele locale, ca sa smulga universului, din alternanta periodica a anotimpurilor, sensul final al vietii?”

1943 In antologia Literatura romana contemporana de Vladimir Streinu (Editura Dacia, B.) G. Bacovia este prezentat cu poeziile: Amurg de iarna, Decembrie, Decor, Fanfara, Note de toamna („Tacere… e toamna in cetate“), cu titlurile Fiori, Lacustra, Mars funebru, Memento, Nevroza, Nocturna („Stau… si moina cade, apa, glod“), Pastel („Sarmanii plopi de langa moara“), Plumb, Plumb de toamna, Seara trista. Poetul acorda un interviu (De vorba cu Bacovia) lui Vasile Netea in „Vremea“) an. XV, nr. 701, 6 iunie).

1944 Conform biografilor sai, Agatha Grigorescu-Bacovia si fiul Gabriel se refugiaza la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul ramas in Bucuresti. Dupa 23 august familia revine in capitala. Sotia isi reia activitatea de profesoara. In Editura Fundatiei pentru literatura si arta vede lumina tiparului volumul de Opere al autorului.

1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Volumul colectiv intitulat Poezia sociala romaneasca (Tipografia Minerva, Brasov) il prezinta pe poet cu poezia Amurg („Trec burgheze colorate“).

1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de viata si a 50 de ani de activitate literara a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor, care ]i confera premiul sau pentru poezie. Acorda lui Eugen Jebeleanu un interviu in „Veac nou“ (an. II, nr. 42). In „Natiunea“ figureaza cu poeziile Nihil novi II („Si zilele de vara“) si Zgomote. Apare volumul Stante burgheze. Tot in acest an vad lumina tiparului Bilete de papagal de Tudor Arghezi, Tara luminii de Magda Isanos, Un om asteapta rasaritul de Mihai Beniuc si Focul din amnar de Cicerone Theodorescu. “Intr-o analiza a contaminarilor stilistice din lirica bacoviana“,  Tudor Vianu pune in relief o noua faza, moderna, a evolutiei ei“ (vezi Figuri si forme literare, Casa scoalelor, B., p. 132-133). Antologia Poezia muncii si a libertatii alcatuita de Al. Sahighean si prefatata de Victor Eftimiu (Editura Confederatiei Generale a Muncii din Romania) il prezinta cu poeziile Dimineata si Note de toamna. Agatha Grigorescu-Bacovia este transferata la Scoala centrala din capitala. Obtine o catedra la Seminarul pedagogic universitar.

1947 Are loc sarbatorirea poetului la Bacau. O agapa la fostul sau liceu. Se desfasoara un festival bacovian la teatrul din localitate (recital de poezie si muzica pe versuri bacoviene, balet etc. Ziarul din Bacau „Inainte“ publica poezia Doina („Dintre cate-am incercat“). Postul pe care il ocupa poetul la Ministerul Artelor este desfiintat.

1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este in dizgratie. Autorul este „considerat“ „decadent“. Poetul insa continua sa scrie versuri. Elocvent in aceasta ordine este si volumul postum Stante si versete, aparut in 1970 in Editura Minerva. Vreme indelungata este preocupat de ilustrarea unei lucrari in manuscris a publicistului Stelian Metzulescu, Istoria culturii oltene, cu portrete de scriitori si oameni de cultura din regiune (M. P.). I se redeschide o veche leziune pulmonara. Refacere lenta. Clipe grele, nelinisti mari. Revenirea poetului in activitate. Primul semn este inregistrarea la radio a unui grupaj din versurile sale lirice.

1955 Consiliul de Ministri ii acorda o pensie de onoare de 2000 lei lunar.

1956 Revista „Steaua“, dupa publicarea unui studiu amplu in doua numere la rand, semnat de A. E. Baconsky, in care autorul pledeaza pentru „valorificarea deplina a liricii bacoviene“, ii gazduieste poeziile Cogisto si In iarna. Tanarul scriitor“ ii publica poezia Arhaism.  In „Scrisul banatean“ figureaza cu poeziile  Seara („Liniste“) si Epoda. „Flacara“ ii tipareste poezia Si daca. „Scanteia“ ii prezinta poezia Egipet (sub titlul Divagari utile). Vede lumina tiparului volumul Poezii, in preajma celui de-al doilea congres al Uniunii scriitorilor. Volumul este insotit de o prefata semnata de Eugen Jebeleanu. In acelasi an apare si Cantare omului de Tudor Arghezi. In luna septembrie i se decerneaza Ordinul Muncii clasa I. Revista „Contemporanul“ si ziarul „Romania libera“ publica in paginile lor articole omagiale consacrate poetului. In „Flacara“ din 1 noiembrie acorda un interviu lui Cicerone Theodorescu. Revista „Muzica“ ii dedica un numar cuprinzand un grupaj de lieduri pe versurile sale. La 14 decembrie e sarbatorit la Casa scriitorilor „Mihail Sadoveanu“ in prezenta lui Tudor Arghezi.

1957 „Viata romaneasca (nr. 1, ianuarie) ii publica poezia Doina („Frunze se tarasc“), iar „Viata studenteasca“ – piesa De-as fi artist. Bolnav, poetul alcatuieste sumarul unei noi editii, mai ample, de Poezii.  Antologia va aparea insa dupa plecarea in eternitate a autorului. Ea va fi insotita de asemenea de o prefata de Eugen Jebeleanu. In ziua de 22 mai, dupa orele 8 dimineata, inima lui G. Bacovia isi inceteaza bataile.

 

George Bacovia (n. 4/17 septembrie 1881, Bacau - m. 22 mai 1957, Bucuresti) a fost un scriitor roman format la Scoala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri si proza scrise în baza unei tehnici unice în literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaste treptat o receptare favorabila, mergand pana la recunoasterea sa ca cel mai important poet simbolist roman si unul dintre cei mai importanti poeti din poezia romana moderna.

George Andone Vasiliu (numele de nastere al poetului) s-a nascut in casa comerciantului Dimitrie Vasiliu si a Zoei Vasiliu. Copilul in varsta de doar 6 ani incepe sa invete limba germana. Apoi intre 1889-1890 urmeaza clasa intai la un pension din Bacau. In 1891 il aflam inscris la Scoala Primara Domneasca nr. 1 din Bacau. Trei ani mai tarziu absolva cursul primar, in luna iunie. In acelasi an se inscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacau. Toamna ramane inchis o noapte intreaga, din neatentia paracliserului, in turnul bisericii Precista din orasul natal. Aceasta intamplare ii va inspira poezia "Amurg violet", scrisa in 1899. Anii traumatici din liceu si atmosfera cam rece ii inspira un alt poem celebru, "Liceu". In 1898 isi pune pe note cateva poezii precum si altele de Mihai Eminescu si Stefan Petica. Vadeste mare talent la desen. Se dovedeste foarte bun executant la vioara si la alte instrumente din orchestra scolii, pe care o si dirijeaza. Se evidentiaza la gimnastica. In 1899 obtine premiul I pe tara la concursul Tinerimii romane pentru "desen artistic de pe natura". Ii apare in Literatorul din 30 martie poezia "Si toate", scrisa cu un an inainte, semnata V. George.

In 1900 se inscrie la Scoala Militara din Iasi, de unde se retrage in al doilea semestru, neputand suferi disciplina cazona. Compune poezia Plumb, o va finisa totusi abia in 1902. In 1901 se inscrie in cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolva liceul din Bacau in 1903. Scrie poezia "Liceu", ca raspuns la un chestionar adresat de minister absolventilor din acel an, in vederea reformei invatamantului initiata de Spiru Haret. Se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti. Citeste intr-una din sedintele salonului literar al lui Macedonski poezia "Plumb", care produce o puternica impresie.

Citeste in 1904 la cenaclul lui Macedonski "Nervi de toamna", obtinand acelasi succes. Colaboreaza la revista Arta de la Iasi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucuresti. Se stabileste in 1905 In Bucuresti, impreuna cu fratele sau Eugen. Un an mai tarziu in 1906 se reintoarce la Bacau, stabilindu-se in locuinta din strada Liceului. Scrie poezia "Lacustra". In 1907 se inscrie la Facultatea de Drept din Iasi si reincepe cu anul I. Ramane la Iasi si anul urmator. Colaboreaza la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai tarziu Versuri si proza.Intre 1909-1910 merge la Iasi numai in perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacau iar in 1911 obtine diploma de licenta in drept si se inscrie in baroul din Bacau. Plateste zece ani cotizatie, dar nu profeseaza. Colaboreaza la Romanul literar al lui Caion in 1912. Suplinitor la Scoala Primara din Bacau si la Calugara, suburbie a Bacaului. Colaboreaza la Flacara. Copist la Prefectura din Bacau. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeasi prefectura dar se imbolnaveste si demisioneaza.

In 1914 se interneaza la sanatoriul Dr. Margaritescu din Bucuresti. Publica in suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". In 1915 editeaza la Bacau, in colaborare, revista Orizonturi noi. Publica poezii, proza, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strange relatiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

In 1916 devine copist la Directia invatamantului secundar si superior din Ministerul Instructiunii. In iulie apare in librarii volumul "Plumb". In timpul razboiului, in octombrie, este trimis cu arhiva directiei sale in evacuare la Iasi.

In perioada 1917-1919 e functionar in Bucuresti. In 1920 devine sef de birou clasa a III-a in Ministerul Muncii. In 1921 este avansat sef de birou clasa a I-a in acelasi minister. Se imbolnaveste de plamani si demisioneaza. Un an mai tarziu se reintoarce la Bacau.

In 1924 apare la Ramnicu-Sarat editia a II-a a volumului "Plumb". Este numit suplinitor de desen si caligrafie la Scoala comerciala de baieti din Bacau. In 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. In 1926 tipareste pe cont propriu la Bacau volumul "Scantei galbene". Ii apare si volumul "Bucati de noapte", editat de poeta Agatha Grigorescu. Intre 1926-1928 functioneaza ca profesor suplinitor de desen si caligrafie la Scoala comerciala de baieti din Bacau.

In 1928 se casatoreste cu Agatha Grigorescu si se stabileste la Bucuresti, unde sotia sa era profesoara. In 1929 retipareste volumele "Plumb" si "Scantei galbene" sub titlul "Poezii", la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. In 1930 este numit referent la Directia Educatiei Poporului. Ii apare volumul "Cu voi...". Din noiembrie 1930 pana in octombie 1933, locuieste in Bacau, fara serviciu. In 1931 i se naste unicul fiu, Gabriel, iar in 1932 Societatea Scriitorilor ii aproba o pensie lunara de 1000 lei.

Din 1933 se stabileste cu familia in capitala, unde ramane pana la sfarsitul vietii. In 1934 i se tipareste volumul antologic "Poezii". In 1936 publica volumul "Comedii in fond". In 1940 i se majoreaza pensia acordata de S.S.R la 2000 lei lunar. Se infiinteaza Casa de pensii a scriitorilor, de unde obtine o pensie de 10.000 lei lunar. In 1944 apare volumul intitulat "Opere", care reuneste toate scrierile sale publicate anterior.

In 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Este editat in 1946 volumul "Stante burgheze", pentru care va fi criticat de autoritatile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus in circulatie. E sarbatorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l si angajeaza. In 1956 i se publica volumul "Poezii".

Moare in ziua de 22 mai 1957 in locuinta sa din Bucuresti (cart. Giurgiului).

* In 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul "Plumb".

* In 1925 primește premiul pentru poezie al Societatii Scriitorilor Romani, ex aequo impreuna cu Lucian Blaga

* In 1934 Premiul National de poezie este acordat lui George Bacovia si lui Tudor Arghezi