PLUMB
Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur in cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig --
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
PASTEL
Buciuma toamna
Agonic - din fund -
Trec pasarele
Si tainic s-ascund.
Taraie ploaia ...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afara de stai
Te-nabusi de fum.
Departe, pe camp,
Cad corbii, domol;
Si ragete lungi
Ornesc din ocol.
Talangile, trist,
Tot suna dogi ...
Si tare-i tarziu,
Si n-am mai murit ...
DECOR
Copacii albi, copacii negri
Stau goi in parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
In parc regretele plang iar ...
Cu pene albe, pene negre
o pasare cu glas amar
Strabate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...
In parc fantomele apar ...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...
In parc ninsoarea cade rar ...
AMURG
Trec corbii - ah, "Corbii"
Poetului Tradem-
Şi curg pe-nnoptat
Pe-un targ inghetat,
Se duc pe pustii...
Pe cand, de argint,
In amurg de argint,
S-aprinde crai nou,
Pe zari argintii
In vastul cavou...
Iubito, ah, "Corbii"
Poetului Tradem...
LACUSTRA
De-atatea nopţi aud plouand,
Aud materia plangand...
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuinţele lacustre.
Şi parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma izbeşte-un val-
Tresar prin somn, şi mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleaşi vremuri ma gasesc...
Şi simt cum de atata ploaie
Piloţii grei se prabuşesc.
De-atatea nopţi aud plouand,
Tot trsarind, tot aşteptand...
Sunt singur, şi ma duce-un gand
Spre locuinţele lacustre.
GRI
Plans de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarna s-a lasat;
"I-auzi corbii", mi-am zis singur... şi-am oftat,
Iar in zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca şi zarea, gandul meu se innegri...
Şi de lume tot mai singur, mai barbar,-
Trist cu-o pana matur vatra, solitar...
Iar in zarea grea de plumb
Ninge gri.
SONET
E-o noapte uda, grea, te-neci afara,
Prin ceaţa- obosite, roşii, fara zare-
Ard, afumate, triste felinare,
Ca intr-o craşma umeda, murdara.
Prin mahalali mai neagra noaptea pare...
Şivoaie-n case triste inundara-
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amara-
Prin ziduri vechi ce stau in daramare.
Ca Edgar Poe, ma reintorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura-
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.
Apoi, cu paşi de-o nostima masura,
Prin intunerec bajbaiesc prin casa,
Şi cad, recad, şi mai tac din gura.
AMURG DE TOAMNA
Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe camp sinistre şoapte trec pe vant-
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balans lenevos, de guma.
Pustiu adanc... şi-ncepe a-nnopta,
Şi-aud gemand amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Şi gem, şi plang, şi rad in hi, in ha...
TABLOU DE IARNA
Ninge grozav pe camp la abator
Şi sange cald se scurge pe canal;
Plina-i zapada de sange animal-
Şi ninge mereu pe-un trist patinor...
E albul aprins de sange-nchegat
Şi corbii se plimba prin sange... şi sug;
Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii fug,-
Pe camp la abator s-a innoptat.
Ninge mereu in zarea-noptata...
Şi-acum cand geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-Iubito,sunt eu la uşa ingheţata
IN GRADINA
Scarţaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
In liniştea gradinii adormite.
O palida fata cu gesturi grabite
Aşteapta pe noul amor...
Pe cand, discordant şi infiorator,
Scarţaie toamna din crengi ostenite.
SPRE TOAMNA
Pe drumuri delirand,
Pe vreme de toamna,
Ma urmareşte-un gand
Ce ma indeamna:
-Dispari mai curand!
In casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Şi-o chem ca sa vada cum ploua
Frunzişul, in targul ploios.
Dar, iata, şi-un mort evreiesc...
Şi ploua, e moina, noroi-
In murmure stranii semite
M-adaug şi eu in convoi.
Şi nimeni nu ştie ce-i asta-
M-afund intr-o craşma sa scriu,
Sau rad şi pornesc inspre casa,
Şi-acolo ma-nchid ca-n sicriu.
Şi mereu delirand
Pe vreme de toamna,
M-adoarme un gand
Ce ma indeamna:
-Dispari mai curand...
PALIND
Sunt solitarul pustiilor pieteCu triste becuri cu pala lumina-
Cand suna arama in noaptea deplina,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.
Tovaraş mi-i rasul hidos, şi cu umbra
Ce sperie cainii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovaraş mi-i rasul hidos, şi cu umbra.
Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbra ce dau nebunie;
Palind in tacere şi-n paralizie,-
Sunt solitarul pustiilor pieţe...
AMURG VIOLET
Amurg de toamna violet...
Doi plopi, in fund, apar in siluete
- Apostoli in odajdii violete -
Oraşul tot e violet.
Amurg de toamna violet...
Pe drum e-o lume leneşa, cocheta;
Mulţimea toata pare violeta,
Oraşul tot e violet.
Amurg de toamna violet...
Din turn, pe camp, vad voievozi cu plete;
Strabunii trec in palcuri violete,
Oraşul tot e violet.
DECEMBRE
Te uita cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, priveşte-
Mai spune s-aduca jaratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mana fotoliul spre soba,
La horn s-ascult vijelia,
Sau zilele mele- totuna-
Aş vrea sa le-nvaţ simfonia.
Mai spune s-aduca şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape,-
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ninga... zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine.
Şi toate din casa mi-s sfinte,-
Te uita cum ninge decembre...
Nu rade... citeşte-nainte.
E ziua şi ce intuneric...
Mai spune s-aduca şi lampa-
Te uita, zapada-i cat gardul,
Şi-a prins promoroaca şi clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi şi-nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu rade, citeşte-nainte.
NEGRU
Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scantei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...
NEVROZA
Afara ninge prapadind,
Iubita canta la clavir,
Şi targul sta intunecat,
De parca ninge-n cimitir.
Iubita canta-un marş funebru,
Iar eu nedumerit ma mir:
De ce sa cante-un marş funebru...
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plange, şi-a cazut pe clape,
Şi geme greu ca in delir...
In dezacord clavirul moare,
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Şi plang şi eu, şi tremurand
Pe umeri platele-i resfir...
Afara targul sta pustiu
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
MOINA
Şi toamna, şi iarna
Coboara-amandoua;
Şi ploua, şi ninge,-
Şi ninge, şi ploua.
Şi noaptea se lasa
Murdara şi goala;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoala.
Şi-s umezi pareţii,
Şi-un frig ma cuprinde-
Cu cei din morminte
Un gand ma deprinde...
Şi toamna, şi iarna
Coboara-amandoua;
Şi ploua, şi ninge,-
Şi ninge, şi ploua.
MELANCOLIE
Ce chiot, ce vaiet in toamna.
Şi codrul,salbatec vuieşte-
Rasuna-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
Asculta, tu ,bine, iubito,
Nu plange şi nu-ţi fie teama,
Asculta cum greu, din adancuri,
Pamantul la dansul ne cheama...
RAR
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe-
Doarme şi hangiul,
Strazile-s deşarte,
Singur, singur, singur...
Ploua, ploua, ploua...
Vreme de beţie-
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...
Nimeni, nimeni, nimeni...
Cu atat mai bine-
Şi de-atata vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Va ramane voua-
Noaptea e tarzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veşnic, veşnic, veşnic...
Rataciri de-acuma
N-or sa ma mai cheme-
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...
Singur, singur, singur...
Vreme de beţie-
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
NERVI DE TOAMNA
E toamna, e foşnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Şi-i frig, şi bureaza.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate-
Iar frunze de veşnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau şi ma duc, şi ma-ntorc,
Si-amanţii profund ma-ntristeaza-
Imi vine sa rad fara sens,
Şi-i frig, şi bureza.
SEARA TRISTA
Barbar, canta femeia-aceea,
Tarziu, in cafeneaua goala,
Barbar canta, dar plin de jale, -
Si-n jur era asa rascoala...
Si-n zgomot monstru de timbale,
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea...
Si noi eram o ceata trista-
Prin fumul de tigari, ca-n nouri,
Gandeam la lumi ce nu exista...
Si-n lungu, satanice ecouri
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea,
Si-n jur era asa rascoala...
Si nici nu ne-am mai dus acasa,
Si-am plans cu fruntile pe masa,
Iar peste noi, in sala goala, -
Barbar, canta femeia-aceea...
NOTE DE TOAMNA
Tacere... e toamna in cetate...
Ploua... si numai ploaia da cuvant-
E pace de plumb, e vant si pe vant
Grabite trec frunze liberate.
Deschide, da drumu-adorato,
Cu crengi si foi uscate am venit;
In targ, o fata trista a murit,-
Si-au dus-o pe ploaie, si-au ingropat-o...
Da drumu, e toamna in cetate-
Intreg pamantul pare un mormant...
Ploua... si peste targ, duse de vant,
Grabite, trec frunze liberate.
OH, AMURGURI
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plansori de piculine...
Peste parcul parasit
Cad regrete
Şi un negru croncanit...
Veşnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna suna, agonie...
Vant de gheaţa s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,-
Hohot de smintit.
Nici o urma despre tine,
-Vine, nu vine?...
Oh, amurguri violete...
AMURG DE IARNA
Amurg de iarna, sumbru, de metal,
Campia alba- un imens rotund-
Vaslind, un corb incet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemari de dispariţie ma sorb,
Pe cand, tacut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Taind orizontul, diametral.
ALEAN
E-n zori, e frig de toamna,
Şi cat cu ochii vezi
Se-ncolaceşte fumul
Şi-i pacla prin livezi.
Rasuna, trist, de glasuri
Campiile pustii,-
Şi pocnet lung, şi chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copiii-alearga,
Copil, ca ei, te vezi,
Şi plangi... şi-i frig de toamna...
Şi-i pacla prin livezi.
AMURG ANTIC
Havuzul din dosul palatului mort
Mai arunca, mai ploua, mai plange-
Şi stropii cazand, in amurg, iau culori:
De sineala, de aur, de sange.
Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc in lac se rasfrange-
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineala, de aur, de sange.
Uitate, statuile albe privesc,
Albe visand cu-n aer ce plange-
Şi lasa amurgul pe ele culori:
De sineala, de aur, de sange.
PULVIS
Imensitate, veşnicie,
Tu, haos, care toate-aduni...
In golul tau e nebunie,-
Şi tu ne faci pe toţi nebuni.
In faţa ta sunt cel mai laş.
Imensitate, veşnicie,-
Iubesc o fata din oraş...
Invaţa-ma filosofie.
Imensitate, veşnicie,
Pe cand eu tremur in delir,
Cu ce suprema ironie
Araţi in fund un cimitir.
CUPTOR
Sunt caţiva morţi in oraş, iubito,
Chiar pentru asta am venit sa-ţi spun;
Pe catafalc, de caldura-n oraş,
Incet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mişca şi ei descompuşi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Şi azi, chiar sanul tau e mai lasat.
Toarna pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine sa le pun;
Sunt caţiva morţi in oraş, iubito,
Şi-ncet cadavrele se descompun...
TOAMNA
Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma;
E toamna... metalic s-aud
Gorniştii, in fund, la cazarma.
S-aude şi-un clopot de şcoala,
E vant, şi-i pustiu, dimineaţa;
Hartii şi cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piaţa.
Se uita in zari catedrala,
Cu turnu-i sever şi trufaş;
Gradina oraşului plange,
Şi-arunca frunzişu-n oraş.
Şi vine,ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna... metalic s-aud
Gorniştii, in fund, la cazarma.
SINGUR
Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi, a murit chiar visul meu final.
Şi ninge-n miezul nopţii glacial...
Şi tu iar tremuri, suflet singuratec,-
Pe vatra-n para slaba, in jaratec,-
Incet, cad lacrimi roze de cristal.
TRUDIT
Iubito, şi iar am venit...
Dar astazi, de-abia ma mai port-
Deschide clavirul şi canta-mi
Un cantec de mort.
Şi daca-am sa cad pe covoare
In tristul, tacutul salon,-
Tu canta nainte, iubito,
Incet, monoton.
AMURG
Ca lacrimi mari de sange
Curg frunze de pe ramuri,
Şi-nsagerat, amurgul
Patrunde-ncet prin geamuri.
Pe dealurile-albastre,
De sange urca luna,
De sange pare lacul,
Mai roş ca-ntotdeauna.
La geam tuşeşte-o fata
In bolnavul amurg;
Şi s-a facut batista
Ca frunzele ce curg.
ALTFEL
Omul incepuse sa vorbeasca singur...
Şi totul se mişca in umbre trecatoare-
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacara de soare.
Nimic.Pustiul tot mai larg parea...
Şi-n noaptea lui amara tacuse orice cant;-
Şi-nvineţit de ganduri, cu fruntea in pamant,
Omul incepuse sa vorbeasca singur...
PANORAMA
Plangea caterinca-fanfara
Lugubru in noapte, tarziu...
Şi singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu...
Şi-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri-
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade şi fixe priviri.
Şi-acea caterinca-fanfara
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla- princese
Oftau, in dantele, mecanic,
Şi-atunci am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea in tacere,
Flaşneta plangea cavernos.
Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata...
Şi stam impietrit... şi de veacuri,
Cetatea parea blestemata.
FINIS
Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,
Sub gaza de argint visa in vasta sala...
Iar sanul ei pierdut in mortuara gala-
Pe veci oprit, inmarmurise falnic.
Pustiu...
Departe, in cetate viaţa tropota...
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic...
Dar in lugubrul salii pufneau in ras sarcastic
Şi Poe, şi Baudelaire, şi Rollinat.
PLUMB DE IARNA
Iarna, de-o vrame, ma duce regretul
Prin cranguri, pe margini de linii ferate-
Trec singur spre seara pe ape-ngheţate,
Cand falfaie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul mineaza-al meu pipt
Pe satele ninse crai nou cand apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Şi-aştept in zapada... dar ce mai aştept?
Hau!... Hau!... departat sub stele-ngheţate...
In noaptea grozava la voi cine bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... departat sub stele-ngheţate...
NOCTURNA
Stau... şi moina cade, apa, glod...
Sa nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod-
Un bec agonizeaza, exista, nu exista,-
Un alcoolic trece piaţa trista.
Oraşul doarme ud in umezeala grea,
Prin zidurile astea, poate, doarme ea,-
Case de fier in case de zid,
Şi porţile grele se-nchid.
Un clavir ingana-ncet la un etaj,
Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj-
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, intr-un pahar,
O roza galbena se uita-n jos.
PLUMB DE TOAMNA
De-acum, tuşind, a şi murit o fata,
Un palid visator s-a impuşcat;
E toamna şi de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitata ?
Intr-o gradina publica, tacuta,
Pe un nebun l-am auzit racnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vant şi-orice speranţa e pierduta.
Prin targu-nvaluit de saracie
Am intalnit un popa, un soldat...
De-acum pe carţi voi adormit uitat,
Pierdut intr-o provincie pustie.
De-acum , au şi pornit pe lumea eronata
Ecouri de revolta şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitata ?
LARGO
Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine şi de alta lume,
Dor...
Plana:
Durere fara nume
Pe om...
Toţi se gandeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor,-
Dor de tine şi de alta lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.
PLOUA
Da, ploua cum n-am mai vazut...
Şi grele talangi adormite,
Cum suna sub şuri invechite!
Cum suna in sufletu-mi mut!
Oh, plansul talangii cand ploua!
Şi ce enervare pe gand!
Ce zi primitiva de tina!
O bolnava fata vecina
Racneşte la ploaie, razand...
Oh, plansul talangii cand ploua!
Da, ploua... şi suna umil
Ca tot ce-i iubire şi ura-
Cu-o muzica trista, de gura,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plansul talangii cand ploua!
Ce basme talangile spun!
Ce lume-aşa goala de vise!
... Şi cum sa nu plangi in abise,
Da, cum sa nu mori şi nebun?
Oh, plansul talangii cand ploua!
NERVI DE PRIMAVARA
Primavara...
O pictura parfumata cu vibrari de violet.
In vitrine, versuri de un nou poet.,
In oraş suspina un vals de fanfara.
O noua primavara de visuri şi pareri...
O lunga deşteptare zvoneşte imprejur,
E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pala lucratoare
Arunca o privire in zarea de azur.
O noua primavara pe vechile dureri...
Apar din nou ţaranii pe haul din campie,
In infinit pamantul se simte tresaltand:
Vor fi acum de toate cum este orişicand,
Dar iar ramane totul o lunga teorie.
O, cand va fi un cantec de alte primaveri?...
MATINALA
Aurora violeta
Ploua roua de culori-
Venus, plina de fiori,
Pare-o vie violeta.
Bat la geamul tau incet,
Bat cu-o roza sangeroasa-
Vino, floare somnoroasa,
Cat pe zari e violet.
Plans de ape se repeta,
Inca totu-i adormit-
Ca in vise s-a pornit
Roata morii, - violeta.
Gol e-al sanului buchet,
Floare goala, somnoroasa...
Trist, cu roza sangeroasa,
Bat in geamul violet.
Aurora violeta
Se pateaza de culori-
Venus, pala de fiori,
Pare-o stinsa violeta...
IN PARC
Acum sta parcul devastat, fatal,
Mancat de cancer şi ftizie,
Patat de roşu carne-vie-
Acum se-nşira scene de spital.
Atunci, radea,
Bateau aripi de veselie;
Parfum, polen şi histerie,-
Atunci in parc şi ea venea.
Acum cad foi de sange-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum se-nşira scene de viol...
POEMA IN OGLINDA
In salonul plin de vise,
In oglinda larg-ovala incadrata in argint,
Bate toamna
Şi gradina cangrenata,
In oglinda larg-ovala incadrata in argint.
In fotoliu, ostenita, in largi falduri de matase,
Pe cand cade violetul,
Tu citeşti nazalizand
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, imprejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vaga peste apa larg ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda-
Adormind...
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
Insa pal ma duc acuma in gradina devastata
Şi pe masa parasita- alba marmora sculptata-
In vestmintele-mi funrbre,
Ma intind ca şi un mort,
Peste mine punand roze, flori palite-ntarziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge plansul toamnei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu-
Agonia violeta,
Catafalcul,
Şi gradina cangrnata,
In oglinda lareg-ovala incadrata in argint...
ALB
Orchestra incepucu-o indignare graţioasa.
Salonul alb visa cu roze albe-
Un vals de voaluri albe...
Spaţiu, infinit, de o tristeţa armonioasa...
In aurora plina de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe-ntinsele carari-
Cantau clare sarutari...
Larg, miniatura de vremuri viitoare...
NERVI DE TOAMNA
La toamna, cand frunza va ingalbeni,
Cand pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, batut de ploi, cum n-am mai fost candva,
Tarziu, in geamul tau, incet, cu o moneda voi suna.
Şi-n toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus,
Cand vantul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tau, in spaima nopţii, ca un prelung final,
Voi repeta ca anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.
Va bate ploaia... şi tarziu, la geamul tau voi plange-ncet...
Va rataci alcoolizat, in noapte, un schelet,-
Nimic tu nu vei auzi din cate voi avea de spus...
In toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus.
PLUMB DE IARNA
Ninge secular, tacere, pare a fi bine,
Prin oraşul alb, doar vantul trece-ntarziat-
Ninge, parca toţi murira, parca toţi au inviat...
Dorm volumele savante-n ingehţatele vitrine.
Printre ziduri,peste turnuri departate,
Ninge cu nimic in noaptea vasta, ning bancnote-
Numai vantul singur plange alte note...
Umbra mea se adanceşte in cartiere democrate.
Ninge grandios in oraşul vast cum nu mai este,
Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe cand hohoteşte-n bulevarde glaciale...
- Dar cine poate sa explice aceasta trista poveste?
NOTE DE TOAMNA
Toamna-n gradina si-acorda vioara,
Strada-i pustie…
Orasul e plin de hambare, -
De painea cea noua duduie moara.
O frunza s-a lasat pe-o mana-ntinsa care cere…
Orasul gol…
Cetate departata;
Frunzisul smuls…
De firele electrice, paralizata,
Ca un simbol,
O pasare cade-n oras, ca o tristete mai mult.
Si insereaza…si e tacere…
Si gandul s-afunda, pierdut vaslas,
Pe-al vremurilor mers
Si jalea de-a nu mai putea face un vers…
Sunt cel mai trist din acest oras.
MONOSILAB DE TOAMNA
Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vant.
In tacerea grea, gand şi animal
Frant.
In odaie, trist suna lemnul mut:
Poc.
Umbre imprejur intr-un gol, tacut,
Loc.
In van feste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plange...anii tai, anii mei
Trec.
Sa ma las pe pat, ochii sa-i inchid
Pot.
In curand, incet va cadea in vid
Tot.
O, va fi candva altfel natural,
Bis.
Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vis.
NOCTURNA
Uitarea venea... a venit,
O lacrima cade jos, totul tace.
Lampa obosita a clipit,
Orice obiect atins şopteşte:- lasa-ma-n pace...
De-acum...
Auzi ploaia plange pe drum.
Pe un adanc tumult,
Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult.
Adorm... ascult...
Afara, la fereastra, toamna a spus:
- Of!...
