Citatele care urmeaza sunt reproduse din volumul de poezii aparut in colectia "Biblioteca Pentru Toti", editia 2009 si cartea postuma "G. Bacovia - Proza", Ed. Minerva 1980 (pag. 137-150). Citatele din colectia de Proza au fost selectionate din jurnalele poetului de catre sotia acestuia, Agatha.

Imi asum eventualele greseli survenite in urma transcrierii.

1915

“Orizonturi Noi va fi refugiul acelor tineri care, recunoscand ca niciodata nu vor vedea orizonturi noi, naturale, se vor resemna cautand orizonturi noi imaginative, dar cu putere de realizare in domeniul culturii, urmarind drumul acelor luptatori de mai nou, de mai bine, de mai omenesc.” (Mai 1915)

1927

“Nu ma plictisesc si nu ma nelinistesc in singuratate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viata. Si-apoi n-am fost niciodata prea sanatos. Societatea cere mereu oameni robusti, care sa se straduiasca cu spor pentru ea, sa-I duca mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodata inteleasa. Unii din prietenii mei imi spun ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii si ii privesc cu interes prin geamul din fata casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, si, daca nu sunt toti la fel, de vina sunt imprejurarile care difera de la individ la individ. Evit oamenii pentru ca persoana mea ar adduce un fel de umbrire peste veselia lor spontana. Ii respect prea mult ca sa le aduc vreo suparare. Aici, in provincie, viata se scurge monoton. E destul ca sa traiesti o zi, sa-ti inchipui cum se vor desfasura toate celelalte pana la sfarsitul vietii tale. Asta intr-adevar nu este un lucru prea vessel. Dar ce vrei? Daca as avea bani multi, as chema toti poetii lumii in jurul meu si am schimba astfel rostul vietii. Pe cand asa, ma multumesc cu tacerea.” (Mai, 1927)

(Despre Bucuresti) “Cerul de aici este mai plumburiu decat la Bacau. Prietenii mi-au zis pe vremuri: De ce stai izolat de centru? Vino in capital. Te vor primi cu bratele deschise cei care te apreciaza. Si am descalecat intr-o noapte ploioasa, si am ratacit, ca Telemac, mai multe zile pana mi-am gasit casa. E adevarat, am multi prieteni, pentru ca n-am atacat pe nimeni. Dar tocmai de aceea ma uita usor. Sunt inofensiv. De luni de zile fac anticamera si masor culoarele pentru un post promis de mult. Dar si la ministerul scriitorilor si la celelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia scriitor? Mi-ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. Tot nu ma simt eu bine. Din jocul de-a poetul nu poti iesi teafar niciodata. Multimea isi traieste viata in felul ei, si bine face. Cine trece dincolo isi arde aripile, isi scurge tot sangele. Ce-i aceea poet?” (Mai, 1927)

“M-am nascut in orasul Bacau, unde, exceptand anii de studii universitare, am trait mai tot timpul. Nu tin minte sa fi avut intentia de a ma stabili in alt oras, si mai ales in capital, al carei tumult m-a ingrozit totdeauna, desi am stat o parte din vreme. Aici m-am simtit la mine acasa. Dupa cum vezi, mi-am pastrat locuinta mostenita din mosi-stramosi. Nu este un palat, dar pentru mine reprezinta singurul bun pe care-l posed. Am si o gradina destul de mare, unde ma pot plimba in orele libere, ca sa nu fiu nevoit sa stau toata ziua la club sau la cafea. […] Inainte de razboi, am facut Dreptul la Iasi, unde mi-am luat licenta.Acolo mi-am publicat primele inceputuri. Am o multime de amintiri de pe atunci, dar la ce bun sa le mai scormonim acum? Oamenii sunt inclinati in anumite situatii sa-si reinvie trecutul, pentru a face comparatii, in detrimental prezentului. Putem, oare, sa ne amintim de vremurile de odihnioara fara a le arunca peste goliciune haina mincinoasa a fantaziei? Imi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam de multe ori intr-o bojdeuca din mahalalele Iasilor, pentru a citi versuri, a fuma tigari, si a cladi castele, care nu s-au ridicat niciodata, nici macar in Spania. […] Furat de incurajarea prietenilor, printer cursurile de drept roman si civil, m-am trezit poet de-a binelea. Literatura de care m-am atins din cand in cand si-a picurat virusul characteristic in toate fibrele sufletului, luptand, cu success asupra studiilor mele juridice. […] Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca imi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica si, cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine.” (Mai, 1927)

1929

“Suntem plini de eul nostru cat traim. Dar pe urma ce se alege? Nemurirea! E un cuvant atat de van! Bun de oblojit saracia.” (Aprilie, 1929)

“In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditia colorata, cum vrei s-o iei. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta. Intai am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri. Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credinta, pana azi. […] Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea ultimul volum poarta itlul “Scantei Galbene”. Rosul e sange, e viata zgomotoasa. Nu vreau sa-ti fac teorii. Urasc definitiile dascalilor pentru adormit copiii. Asta-i osanda moderna. Unii ar spune: metafizica culorilor. […] In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben. […] Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. In manualul de fizica nu mai gasesc alta culoare. In eprubeta mea, orice reactive chimica da precipitat galben. Alta data in plumb, pe langa impresia colorata, mai simteam alta static, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om […] forta lui m-a apasat pana la distrugere.” (Aprilie, 1929)

 

1955

"Am fost si eu, odata ca niciodata…"

"Am fost stea pe cer? Acuma ce sunt?..."

"Eu sunt steaua? As putea lumina pustiul?"

"As vrea sa domnesc in Sahara… As putea lumina tacerea…"

"Cum sa nu ma duc dupa aceste vremuri?..."

"Daca am existat, e ca te-am iubit…"

"S-a dus Agatha? O stea senina a fost in visul meu… Dar florile rosii murira…"

"O, buno, tu muncesti, si eu stau… S-a naruit echilibrul…"

"Cum oare?... cintecul meu sa se naruie?"

"Tot am luptat eu, in cerc restrains…"

"Taci, Labor Vrajitor!... Noi daca vom pieri nici ursii nu ne vor sfisia…"

"Profetii mei? Nimeni… Iar e trist pe pamant…"

"O, parintilor ce ati rodit in glebea vietii, George, Virginia, Ecaterina, Lina…"

"Cand Isus a murit, nici in Roma August nu mai domnea…"

"Pamantului i-am spus Moartea mea!..."

"Inteleg cantul. El da placere, lucindelor stele…"

"Spre stele se inalta veacul…"

"George, opreste calea spre destin…"


1956

"Culegeti, voi, ce mai pot semana gandurile mele…"

"Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei…"

"Steaua, steluta mea, va apune si ea…"

"Cand Closca va apune, ma duc si eu cu puii ei…"

"Ce-i pasa lui Zeus de mine?"

"Si, totusi, bolta cerului cerne si astazi nemernicii pe asta lume…"

"Cand toate nemerniciile vietii le stii, amarul se posteaza fara sa-l doresti…"

"Mi s-a trecut copilaria, viata la multi e in disgratie…"

"Prezentul vrea sa ma doboare, dar nu va putea…"

"Suntem toti niste misei, nu descifram caisa de zarzar…"

"Baconsky, lasa pe Cicerone sa vorbeasca despre mine…"

"George moare de al vietii glonte dureros…"

"Ca si legenda Bacaului, am si eu legenda mea…"

"Doar cerul este liber, nu mi se vad artificiile mortii…"

"Eu nu mai cred in Zeus, caci Zeus este orb cu noi…"

"O, vederile in lume sunt scurte! Ad finis asta si o doresc…"

"O minte daca-ti vine-n cap, n-o pierde! E in functie de creier…"

"Esentialul vietii? E a nu fi prea essential…"

"Bacovia, vei spune!..."

"George Enescu, tu canta la scripca-ti minunata, suflet din sufletul tarii…"

"Steaua mea majora, ce m-ai albit tu pe mine!..."

"Septembrie… O, septembrie, ca o galusca de aur, un lastar… O fi murit?..."

"Ultimul ecou al lui George Bacovia, pe care trebuie sa-l percepeti…"

"La munca!... nu lenesi natarailor!... La munca…"

"Pe Cik Damadian il apreciez… Imi place cum m-a liniat in Contemporanul…"

"Prea departe merge cu trecutul… Prezentul il doresc…"

"Cum am cantat eu in Scanteile mele si scainteile s-au aprins…"

"Ivesti… Ivesti… Stefan Petica… iubitul si frumosul poet…"

"Un DA limpede, un NU intunecos, asta e viata…"

"Viata mea a fost o iubire a mea cu lacrimi perfide…"

"Imi place Gazeta literara, foarte mult…"

"Un poet cu ochi albastri, Stefan Petica…"

"Vino si tu, muza a ultimelor mele litanii… Vino muza, stea muncitoare, bine ai venit!..."

"Ce liniste crepusculara este azi!..."

"Iata frumusetea pe bolta lui Dumnezeu, poetul, ce niciodata, cu trandafiri nu s-a impodobit…"

"Ma tulbura vedere in centrul ei… poate pier…"

"In liniste, nimica nu-i… taceri…"

"Pamfilica Seicaru?... un ticalos, a sters-o ca un tradator peste hotare…"

"Asa este Gabriel. Cand el are, eu nu am ; cand eu am, el nu are…"

"Si Gangele se duce spre rasarit…"

"Chinezii sunt teribili, s-au intercut pe sine…"

"Soseaua Oltenitei – Arghezi! Soseaua Giurgiului – Bacovia! Aici incepe comparatia sociala… !"

"Simfonia a IX-a de Beethoven! Ce mult m-a fermecat. Urechile mele sunt caudate. Lauri, pe lauri…"

"In umbra ulitelor lui Bacovia, gasesti iubiri…"

"Iata ce frumos am prins sunetul lui Arghezi; ma cauta mai tarziu pe mine, dare u eram disparut…"

"Aripi de aur mai vreau…"

"M-am nascut in zilele cele mai teribile, cu ganduri de lei, si o serenade a muncii…"

"Socialismul este prietenul meu. Sa beu si eu in cinstea lui ca la puntea leilor…"

"Sa lasati pe domnul sa doarma, acel domn eram eu, tu, el, noi toti…"

"Sa ne iubim toti artistii ; pe George Enescu eu il iubesc ca un mare viorist ce este…"

"O carte as mai vrea sa mai citesc odata : Alixandria…"

"S-a trezit creierul si a spus: Eu iubesc Viata…"

"Aproape gingas si delicat e versul meu…"

"- De la egoism la realitate…"

"- Se descarneaza trupul si-si asteapta moartea…"

"Salut destinul. Am vazut abundentele epocii…"

"Tacerea! O moarte, e ceasul tau…"

"Odihneste-te, buna mea, tu muncesti pentru toti…"

"Uneori ploua la ses, rime fara de-nteles, alte ori ploua la munte, Bistrita ne spune multe…"

"Am venit batran si trist pe acest pamant ca sa vad luceafarul de la Bacau…"

"Pamantul este ca si un sarpe, atomul l-a potolit ca sa nu muste."

"Calvarul nu exista daca nu exista oameni…"

"Cand oamenii ajung sa se sfasie, nici tigrii Bengali, nici leii africani nu sunt atat de cruzi…"

"Gabriel, cititul e un viciu, dar nu daunator mintii si trupului…"

"Gabriel, de ce nu te culci?... Tot mai vrei sa notezi?... O, visul meu, ma clatin cand vorbesc…"

"Mai bine sa te imbeti cu licoarea mintii, decat cu licoarea dracului."

"Nu fii zgarcit cu mintea; da-I buna dulceata, si chinina cat mai putina…"

"Nu te indeparta de carte! Citeste si carti bune si carti rele, asa poti vedea si compara binele cu raul…"

"O autoprefata, sau o fotografie la un volum adauga a intelege mai aproape pe autor…"

"O cafea si o tigara, realizari de pace…"

"Betia materiala, atrage pe cea spirituala…"

"Vor apare si poeziile lui George Bacovia… ani multi fara tipar…"

"Gloria nu a murit… tot mai vine catre poetul ei…"

"Am slujit poeziei, si cinului… prietenii tacerilor grele…"

"Prin undele grele ale amurgurilor au ratacit si versurile mele…"

"Am primit apele si frunzele targului meu in rime…"

"Poeziei i-am trimis luceferii bucuriei…"

"Luceafarul meu? Stea fara noroc…"

"S-a deschis golul si ma duce in adanc…"

"Cumplit e golul singuratatii… sunt ucisul ei…"

"Golul din spatii goale, din existene pustii…"

"Singuratatea, povara tacerilor sfasiate de suspine…"

"Singuratate, ochiul tau priveste inghetat la ochiul gandului, neimpartasit…"

"Singuratate, nu te-am voit… Viata haina, m-a daruit tie… Tu m-ai cerut vietii…"

"Prizonierul tau, singuratate…"

"Poeti, evitati singuratatea, intre oameni e viata… Cum i-am iubit, dar ei nu m-au voit…"

"Din singuratatea vietii, in singuratatea mortii, si… nimeni nu intelege acest adanc…"

"O, Gabriel, ca tot ce am scris e mai bine sa pier… E momentul… e momentul oportun…"

"Eu am fost un fenomen din nastere… superior oamenilor si simplu…"

"Imi place si slava care s-a fanat…"

"George, te vei duce in steaua lui Verde-Imparat…"

"Eu sunt poet… sa pier, atat astept… Societatii… nimic pe pamant…"

"Pe tine cand te-am adus pe lume asa mi-au soptit zeii: In lume te-am dat, atat de blazat…"

"Iar eu voi trece curand ca manjii din povesti…"

"Erau Scantei Galbene in Bacau… Adio… in noapte meditez… sit tac…"

"Gabriel, eu am cunoscut Bacaul in anii de demult al tineretilor plecate…"

"Ce a fost si Bacovia decat un nume prin Univers…"

"Iata vine si primavera si nici o floare nu ma va mangaia…"

"O tacere s-a lasat peste sufletul meu… Nu faceti dezordine in viata mea!..."

"Ma duc spre tinutul lui Dumitru, pentru totdeauna…"

"Copii, jucati-va cat timpul va permite…"

"Flori de miosotis?... Si zeio inca ma mai iubesc…"

"Ce sunt eu decat un cuib de inima?..."

"In casa un dar… si bani… si belsug…"

"Da! Berlinul se vrea iarasi botnita Europei…"

"Acordurile Londra-Paris? Orice zi aduce o doza de otrava…"

"Problema pacii, daca sade la Londra, atunci sarmana pace, ramane in ceata…"

"America? Ce sa caute pe-aici? N-o inghite oceanul Pacific?..."

"Ce mai faci? Stau pe intuneric, privesc luceferii tigarii in oglinda…"

"Gandesc la luceferii pacii… Cand vor rasari, cand nu vor mai apune?..."

"Si pupaza cand se uita in oglinda i se pare ca este steaua polara…"

"Pentru masele largi, eri, eram tinut in intuneric… Azi incep sa fiu cunoscut… Maine…?..."

"E greu sa spui Bacovia… Azi sunt necunoscut. Maine sunt mort si ascuns…"

"Am vrut sa scriu despre frumos… Sunt ani de-atunci… azi… scriu? despre ce? Nu mai stiu…"

"In poeme de Plumb, acolo sunt de neintrecut…"

"Toate foarfecele au o intrebuintare, de a strica operele literare…"

"Am gresit colosal ca m-am nascut in acest secol…"

"Isus era mare cand facea revolutie…"

"Imi pare rau ca Zeii nu s-au consfatuit si despre mine, Bacovia Gheorghe… unde sunt cam tare…"

"Si noi in oglinda ne vedem pupaza si ne credem ca stralucim ca steaua polara…"

"A fost odata un print vestit cu plete mari, El: Eminescu… Azi e mort… dar scrierile lui nemuritoare sunt, si mai tari decat rubinele in stralucire…"

"Admiratii, aplauze interminabile, si apoi m-am vazut in vitrine… dar acum sunt in camera cu mine insumi…"

"A, m-am dezgustat oglinda, tot secretul tu mi-l spui…"

"Viata? Un pachet de tutun cu aspect de aur si gust oxidat…"

"N-am mai scris de mult, dar multe lucruri am zugravit in putinul si concisul meu fel de a scrie…"

"O, degeaba scriem… O, Gabriel, au venit ploile… sunt multe desertaciuni…"

"Am fost caricature vremurilor prin saloane… Nu vreau sa-mi amintesc…"

"A nu munci, insemneaza sa ai o sensatie prosteasca: o propozitiune lungibila, cu un accent dureros…"

"Eu sunt copilul natural al epocii noastre… Poeti, nu scrieti pentru saloane…"

"Fustele ne fura privirile, sa nu pierdem mintile…"

"O, mama, pacatul meu este ca sunt singur, ca tu nu mai esti alaturi de mine…"

"Destin, nu-mi place sarutarea ta… a fost prea amara…"

"Bacau… adio… pamantul cult… Sunt in Bucuresti…"

"In viata nu gasim egalitate…"

"Destin, te-am vazut cum farmeci oamenii… Pe mine nu m-ai iubit…"

"Eu sunt un Picollo la frizeria vietii, matur cu maturica durerilor semnele bucuriilor prezentului, pentru unii…"

"A murit prezentul? S-a dus si viitorul? Invie trecutul? Pentru cine?..."

"Nimic despre Poeta Agatha Grigorescu-Bacovia? Ar trebui sa dea de gandit Editurii de Stat…"

"Nici un studiu, cat de cat serios despre George Bacovia, nici macar in Mica biblioteca critica…"

"Tanarul A. Baconsky figureaza, singurul, care in Colocviul Critic a scris mai serios despre mine…"

"Amintiri… noapte… luciri de stele… acum voi merge si eu printre ele…"

"Eu sunt orice numai pentru o completare la redactia unei gazete…"

"Voi, Jebeleanu si Cicerone, sunteti copiii mei ca si Gabriel…"

"Ce singur ma simteam eu in lume – 1916! Bacovia poetul de plumb…"

"Am scris poezii cand pantofii erau de aur si argint, iar opinca din ogheli…"

"Imi spuneam: la fantana ta, viata, eu n-am sa mai beau mult…"

"De ce stai in intuneric?... Nu mai am nici o nebunie de vazut…"

"Nu ma mai ajuta creierul sa am condeiul acela din trecut…"

"Se descarneaza trupul si-si asteapta moartea…"

"Inger al suferintii, fie ca esti imbracat in negru, fie ca esti imbracat in alb, lumea ti-o ia inainte…"

"Pune piciorul in prag! Inainte…"

"M-am nascut in zilele cele mai teribile, cu ganduri de lei, si o serenada a muncii…"

"Inchide din ochi si viata se sfarseste…"

"Alege-ti prietenii fiule, fugi de oamenii lingusitori, ce-n fata te saruta si in spate se spala cu apa de colonia…"

"Prin undele grele ale amurgului au ratacit si versurile mele…"

 

1957

“Realitatile imi produc reale efecte…”

“Seara placuta… Lumini de candelabra, si fotografii… Ma filmau… A fost o poezie noaptea aceea…”

“O, sala cu flori si versurile mele batrane…”

“Am vazut bogatiile de aur si matase ale trecutului, si acum ale lui azi…”

“Cat de saraci suntemiubito, cum ai putut sa stai cu mine?...”

“Fusei in castelul nababilor… Cu sticle, oglinzi… si marmura…”

“Si cei doi mari parca se imbratisau…”

“Arghezi, te iubesc, ma bucura cinstea ca ai venit…”

“A fost o poezie noaptea aceea… Nu te mai culci?... Ochii mei sunt foarte buni…”

“E noaptea la cruce… Vino sa te sarut! Nunta cu garoafe albe s-a sfarsit…”

“De acum aurore nu vor mai veni asupra mea…”

“Cand ard lampile prin centru, ma predispun la poezie…”

“Or fi anii care au trecut?, lacrimi,… Or fi anii care au trecut sa citim licarinde stele?...”

“Nu mai poate fi mandra batranetea…”

“Povesti din trecut… O, vino sa te sarut, Agatha mea. --- …”

“Ce vreti voi, asa e creierul meu; gandeste cand nu e nevoie sis ta cand nu trebuie sa stea…”

“Gandul se gandeste pe gand si gandirea devine eter…”

“Eu sunt Dumnezeul si judecatorul meu…”

“O, geniu inexistent si prea solitary…”

“George Bacovia, artist inmormantat si nemuritor in acelasi timp…”

“Plecati sunt toti? Iar sunt singur?... Si Agatha vine tarziu…”

“La naiba! Ei, si ce daca mi-au picat toti dintii! E o sincopa a vietii…”

“O unda roza de ftizie a strabatut si corpul meu, si viata se scurge lent…”

“Policandru al vietii, putine brate ti-au mai ramas…”

“Ce tristete! S-a dus si Camil Petrescu cam pe la capatul zilelor…”

“Cocosul i-a cantat pentru ultima data…”

“Pacat! Te-ai dus bunul meu prieten…”

“Erou al muncii, ai murit in ceasul al unsprezecelea; ai murit insa tanar…”

“Eu cand ma voi duce odata?...”

“Ce calabalic e in mintea mea!...”

“Iti parasesti familia, prietenii si te imbraci in neagra matase, si-ti porti crucea ca Isus!...”

“Adio Camil Petrescu! Imi pare rau de moartea ta. Dar si eu sunt tintuit pe patul suferintii…”

“Dar nu s-a auzit batand clopotul…”

“Cum, tu nu ai voit sa planga clopotul prelung si sfasietor…”

“Tineretea mea a fost o tacere in singuratate… o asteptare tarziu implinita…”

“A fost langa mine o senzitiva…”

“Ce de ani de asteptare, iubita mea!...”

“Cand am plecat din Bacau, plangea gradina publica cu stropi de ploaie, iar eu de atunci plecam am fost, plecat voi fi mereu…”

 

22 mai 1957 orele opt si zece minute dimineata

"Ce intu-ne-ci-me!... Vine-n-tu-ne-ri-cul..."